Postim prea rar

O practică tot mai rară postul a devenit
Din cauza cafelei băută după răsărit.
Nu spun că nu-i bună ca un supliment
Dar e prea de tot când este frecvent.

E una din cauzele că nu se mai postește
Când omul cu cafeaua se obișnuiește.
Un alt motiv că postu-i tot mai rar
Este că avem de la Dumnezeu mult har.

Când omul e sătul și bine îmbrăcat,
Când e sănătos și e îndestulat
Nu mai ține cont că ar trebui posti;
Unii spun că astfel te poți îmbolnăvi.

Nimeni nu se îmbolnăvește de la post
Fiecare lucru își are al lui rost.
Cine se obișnuiește cu ruga și postul
Beneficiază mai mult de la Domnul.

Cei din vechime se rugau, posteau
Și răspuns îndată ei primeau.
Acum din ce în ce mai rar se postește
Zicând că doar Isaia 58 se potrivește.

Cine trăiește zilnic cum Biblia ne vorbește
Și din zi în zi acesta se pocăiește
Ține cont că trebuie și de a se înfrâna
Că nu trebuie de trei ori pe zi de a mânca.

Când omul postește e mult mai atent
Laudă pe Domnul, e mai perseverent,
Crește din zi în zi în pocăință
Și Domnul îi dă în toate biruință.

Când rugăciunea nu-i unită cu postul
Vedem că nu prea ne ascultă Domnul.
Bolnavii nu se vindecă așa ca mai demult
Ori mor ori suferă din ce în ce mai mult.

E drept că nu ne prea silim
Pocăința nu o prea trăim.
Ruga pentru bolnavi e slabă
Nu merge totul ca pe bandă.

Suntem deficitari în multe privințe
Dar Domnul de la noi are cerințe...
Noi vrem bineînțeles să înaintăm
Dar parcă prea mult stagnăm.

Suntem deficitari la post, la rugăciune...
Multe despre noi Domnul ar putea spune.
Veniți să ne apropiem de Dumnezeu
Și treaptă cu treaptă să urcăm.

Să nu obosim în tot ce este sfânt,
Să trăim neprihănirea pe pământ.
O viață avem; haideți să ne pregătim
Și Domnului cu frică să slujim.
Amin